Cum am ajuns să scriu această carte? A avut un drum destul de sinuos şi asta pentru că nu eram hotărât să o scriu eu. După un timp am înţeles şi de ce. Voiam să fug puţin de răspunderea de a publica aşa ceva pentru că deja avusesem experienţa primei cărţi care a produs ceva vâlva şi în lumea medicală şi în cea a ortodoxiei.Am încercat să aduc dovezile științifice care susțin puterea nebănuită a psihicului, și din păcate, posibilitatea folosirii ei pentru atacarea, manipularea și distrugerea altor oameni. Nu am dorit, așa cum mi s-a reproșat, să produc o psihoză în masă, ci doar să avetizez asupra folosirii neraționale a cunoașterii ezoterice și de necesitatea ca aceasta să fie controlată cumva. Nu știu cum. eu nu am încercat decât să fiu un reporter care să descrie un fenomen PSI, care a căpătat caracter de masă.Nu credeam să întâmpin atâtea probleme în scrierea acestei cărţi. Eram convins că fiecare dintre noi îşi doreşte să afle cât mai multe, să înţeleagă lumea, viaţa şi, de ce nu, pe sine însuşi, dar am descoperit că este mai apreciată comoditatea, minciuna şi nonvaloarea în detrimentul a tot ceea ce consider eu frumos, bun şi adevărat. Neplăcut este că tocmai cei de la care mă aşteptam să am sprijin în realizarea acestei cărţi au fost evazivi, descurajatori şi îngrijoraţi când au auzit de acest proiect. Motivaţiile oferite au fost multe: cum că o să dau idei altora să se apuce de magie, că sunt secrete care ţin de siguranţa naţională (!), că lumea nu este pregătită să afle adevăruri rezervate doar câtorva după o selecţie riguroasă a viitorilor iniţiaţi, indiferent că este vorba despre preoţi, psihiatri, psihoterapeuţi sau radiestezişti.