Scriu despre halucinaţiile avute, despre dedublările de personalitate şi despre viaţa petrecută în spital şi în azil – atât cât îmi mai amintesc. Este un roman neconvenţional şi bineînţeles că ralitatea se îmbină cu fantezia. Subliniez că nu este un reportaj, şi sper să se înţeleagă bine asta...
Mărturisesc însă că DUPĂ ATÂTA SUFERINŢĂ, MĂ SIMT MAI PLIN DE VIAŢĂ CA NICIODATĂ! INCREDIBIL ! SUFERINŢA ÎI FACE MAI BUNI PE UNII, DAR, ÎN GENERAL TE ÎNRĂIEŞTE, TE INSENSIBILIZEAZĂ, NU ÎŢI MAI PASĂ DE ALŢII, DAR, ÎN SCHIMB, TE FACE MAI VIU CA NICIODATĂ...
"Dincolo de Pământ, dincolo de Infinit, am căutat să văd Cerul şi Infernul. O voce solemnă mi-a răspuns: "Cerul şi Infernul sunt în tine."" (Catrenele lui Omar Khayyam)
„Lumea este o perpetuă caricatură a ei însăşi; fiecare clipă e batjocură şi o contrazicere a ceea ce pretinde să fie." (Charles Dickens)