Ce poate fi mai frumos pentru o fetiţă de unsprezece, doisprezece ani vara, decât Parcul Herăstrău, în partea cealaltă a lacului, în nord, unde se deschidea o lume de vis pentru copii: roata cea mare, avioane uriaşe ce se învârteau ţinute de lanţuri, trăsurici cu căluşei, gata de plecare mereu, lanţurile ....
De când aveam patru, cinci ani, Pionier, micul meu radio, cel cu fata alb-gălbuie, împletită din mătase, cu trupul o cutie de lemn, frumos lăcuită şi cu un ochi mare, luminos, în care se mişcă un ac ce arată posturile, a fost prietenul meu nedespărţit...