Schimbările climatice și inegalitatea economică sunt adesea considerate independent unele de altele. Dar nu este posibil să abordăm nici una dintre aceste provocări fără a ne angaja cu cealaltă: ele sunt indisolubil legate. Împiedicarea creșterii încălzirii globale peste 1,5 °C va necesita atingerea a 80% energie cu emisii zero până în 2030 și 100% până în 2050, iar o mare parte din aceasta ar trebui realizată prin utilizarea sporită a energiei regenerabile. Va deveni lumea mai sigură dacă energia regenerabilă va fi adoptată pe scară largă? Poate fi folosit transportul de energie electrică drept instrument de politică externă sau armă similar modului în care au fost utilizate resursele de petrol și gaze în trecut?
Transformarea energetică globală determinată de sursele regenerabile va avea implicații geopolitice semnificative. Va remodela relațiile dintre state și va duce la schimbări structurale fundamentale în economii și societate. Lumea care va ieși din tranziția la energie regenerabilă va fi foarte diferită de cea care a fost construită pe o bază de combustibili fosili. Deși amploarea și ritmul precis al transformării energetice nu pot fi prezise, impactul acesteia asupra țărilor, comunităților și companiilor va fi profund.
Țările trebuie să se pregătească pentru schimbările viitoare și să dezvolte strategii pentru a spori perspectivele unei tranziții fără probleme. Dezvoltarea energiei regenerabile poate permite o creștere compatibilă cu clima în țările cu venituri mici și medii, dar acest lucru vine și cu riscuri semnificative, inclusiv potențialul de a declanșa un blestem al resurselor cu efecte sociale, de mediu și economice negative, care au ca rezultat o creștere paradoxală încetinită.
Trăim într-o eră în care omenirea schimbă acum sistemele „naturale" la o asemenea scară încât am devenit de fapt o forță geologică.