Alili, personajul central al romanului, porneşte în viaţă strâmb, ajungând la închisoare, după încercarea nereuşită de a jefui o bancă, ziua în amiaza mare. Prins şi judecat, ajunge să petreacă aproape doi ani în Închisoarea de la Jilava.
Aici avea să fie ajutat de un alt deţinut, pe nume Paganel, ca să-şi însuşească o doctrină compatibilă cu cea creştină, prin care omul ajunge să devină conştient de misiunea lui pe pământ şi totodată să se înalţe spiritual şi moral. Amândoi pornesc pe acest drum plin de greutăţi, care promitea o viaţă plină de împliniri.
Odată cu ieşirea din închisoare, începe lungul drum de a răzbi în viaţă, dar nu prin furt sau minciună, aşa cum încercase iniţial, ci prin respectarea unor norme morale, despre care fusese convins că dacă şi le va însuşi, va obţine de la viaţă o răsplată pe măsură.
După mai multe poticniri, reuşeşte să-şi găsească o mică locuinţă şi apoi un loc de muncă, unde datorită doctrinei de la care nu concepe să se abată, reuşeşte să câştige încrederea şefului său. Era primul semn că cei care-i vârâseră doctrina în cap şi-l convinseseră că ea era calea de urmat ca să se realizeze în viaţă, nu spuseseră vorbe în vânt.
Dacă legea muncii şi a onoarei îi adusese apreciere din partea şefului său, legea ajutorului avea să-i aducă împlinire pe plan personal, prin aceea că avea să găsească femeia de care-şi va lega viaţa. Tot legea aceasta avea să-i aducă pe unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, pe nume Adrian, pe care l-a ajutat să iasă dintr-o situaţie extrem de dificilă.
Paganel, datorită aplicării aceleiaşi doctrine în firma lui IT, pe care o înfiinţase după eliberarea din închisoare, unde fusese coleg de celulă cu Alili, reuşeşte şi el să cunoască un succes răsunător.
Partea a doua a romanului îşi mută acţiunea într-un sat obişnuit, cu oameni obişnuiţi, cam de toate felurile, unde o femeie, inarmată cu aceeaşi doctrină, reuşeşte să scoată satul din amorţire, înfiinţând o asociaţie care nu numai că va dinamiza satul, dar va începe să schimbe şi reperele morale după care majoritatea sătenilor erau obişnuiţi să trăiască. Dacă principiul de bază era cum să te strecori prin viaţă înşelând pe alţii sau furând, sătenii au văzut că se poate trăi şi izbândi şi prin muncă cinstită şi prin corectitudine. Satul devine un punct efervescent, unde doamna Maria, şefa care conducea Asociaţia de producţie, reuşeşte să devină primăriţa satului. Aici, printr-o activitatea la fel de susţinută, se implică şi mai profund în transformarea morală a oamenilor, convinsă fiind că numai aşa, se va putea îmbunătăţi şi nivelul de trai al sătenilor.
Ofensiva acestei doctrine, care îşi dovedeşte eficienţa şi asigură succesul în atât de multe direcţii, începe să ingrijoreze Oculta, cea care vrea să menţină şi pe mai departe, România la statutul de colonie. O trezire a neamului trebuie împiedicată prin orice mijloace, fiindcă dacă ea avea loc, ţara ar fi putut să le scape din gheare. Primul obiectiv devine distrugerea firmei lui Paganel, prin furtul ultimului program care promitea să aibă un mare succes de piaţă, cât şi lichidarea acestuia, ca prin această crimă să fie distrusă şi firma lui. Atentatul pus la cale de Ocultă nu reuşeşte, datorită intuiţiei lui Alili cât şi a felului armonios în care reuşeşte să colaboreze cu Adrian.
Romanul se încheie cu descrierea unei excursii şcolare, pretext prin care autorul arată cum această doctrină are puterea de a trece de la o generaţie mai în vârstă, către cele mai tinere, ajungând să fie înţeleasă chiar şi de copiii din clasele primare.