Pisica lui Dalai Lama este mai emoționantă și mai puternică decât oricând!

Ca pisicuţe, o simţim adesea. Nu e nevoie decât de o pană purtată de vânt, de o gustărică delicioasă apărută pe nepusă masă sau de tremurul fascinant al apei şi, brusc, ne trezim copleşite de minunare, de încântare şi ne lăsăm absorbite de clipa prezentă.

Numai că viaţa ne schimbă. Ajunse la vârsta maturităţii, odată cu experiența, devenim imune la asemenea banalităţi. Dar am pierdut ceva, nu-i așa?

Este însă oare posibil să ne recăpătăm entuziasmul de a trăi, pe care altădată îl simţeam atât de firesc? Să nu mai fim apatice în faţa frumuseţii vieţii? Putem, dragă cititorule, să trezim pisicuţa interioară?

Pisica lui Dalai Lama se confruntă acum cu un adevăr neplăcut: începe să îmbătrânească. O vizită de rutină la medicul veterinar confirmă aceasta. Dar un viitor al decrepitudinii, cu hrană pentru feline senioare, este neapărat un motiv de deznădejde? Ea va descoperi curând că o reamintire surprinzătoare a efemerităţii noastre este exact de ce avem nevoie ca să retrezim recunoştinţa faţă de viaţă, să ne destindem, să ne acceptăm pe noi înșine şi să apreciem ceea ce contează cu adevărat.