SCURT ARGUMENT Prin aceste scrisori am observat ca sunt un copil al anilor 60 din generatiei 80. Multi dintre cei pe care i-am cunoscut si cu care am fost in relatii de prietenie, cu toate ca aveau foarte multi in jurul lor si erau de foarte multi admirati, au ramas in adancul sufletelor lor singuratici. Grea e povara de a sta in lumina reflectoarelor pe o scena, de a fi o persoana publica de a stii cine ti-e prieten cu adevarat si cine vrea doar sa se scalde in luminata. Eu am fost martorul vietii lor, ei au fost martorii vietii mele, cel putin o parte din ea despre care nu se scrie in carti. Evident nu a tuturor, dar al multora dintre ei. Cateodata e bine si sa plangi; toate sentimentele ies la suprafata, le simti, le adulmeci si iti lasa in suflet intreaga aroma a nostalgiei, esenta vietii. Scriitorii, artistii sunt nebuni, dependenti de arta. Isi sacrifica banii, familia, sanatatea doar pentru o carte, doar pentru scena sau public, un articol, un eseu, o poezie, o piesa de teatru, un film. Isi dau si ultima camasa. De nu pot scrie, juca intra in sevraj se imbolnavesc si mor. Christian W. Schenk