În 1988, Saul Adler, un tânăr istoric narcisist, este invitat în Berlinul de Est pentru un proiect de cercetare, în schimb cerându-i-se să publice un text laudativ despre Republica Democrată Germană. Drept cadou pentru sora traducătorului său, o fană a formaţiei Beatles care urmează să-l găzduiască, iubita lui Saul îl va fotografia pe trecerea de pietoni de pe Abbey Road într-o reconstituire omagială a vestitei coperte de album. În timp ce o aşteaptă, Saul este lovit uşor de o maşină, incident care-i schimbă traiectoria vieţii.

Omul care a văzut totul explorează dificultatea de a ne vedea limpede pe noi înşine şi pe ceilalţi. Cartea examinează spectrele care se întorc să bântuie vechea dragoste şi pe cea nouă, fostele şi actualele întrupări ale Europei, păcatele conştiente şi inconştiente şi trădările reale şi închipuite, investigând natura ciclică a istoriei şi modul în care aceasta este reinventată de cei aflaţi la putere. În timp ce străbate întinderile vaste ale imaginaţiei omeneşti, Deborah Levy estompează cu măiestrie dihotomiile sexuale şi politice – feminin şi masculin, Est şi Vest, trecut şi prezent –, pentru a pune în evidenţă vasta gamă de nuanţe a lumii noastre.

„Romanele lui Deborah Levy sunt mici capodopere, construite cu o meticulozitate demnă de arta incrustaţiei. Iar Omul care a văzut totul este probabil cel mai inteligent dintre ele. În mod clar însă, pe autoare n-o interesează inteligenţa de dragul inteligenţei, ci umanitatea. Ce înseamnă să fii om este un mister adânc, după cum ne-o demonstrează Levy în timp ce ne aţâţă imaginaţia cu conexiuni şi secrete ce par să plutească la marginea câmpului nostru vizual." Wall Street Journal

„Omul care a văzut totul explorează în mod strălucit paralelele dintre istoria personală şi cea politică, suscitând întrebări despre felul în care ne vedem pe noi înşine şi felul în care ne văd ceilalţi." Publishers Weekly