Te chem la sfatul vrajitoarei, azi
Cu ritual de sange inchegat si vin.
Si ma imbrac precum la Cina cea de Taina,
Unde-am ramas pana a doua zi, cand m-a trezit
Un clopot ce-mi atarna de brate si spinare.

Eram ca o statuie de poet, dar eu nu sunt
Decat chemare si fum de anghinare, amar,
Si negru, si-nchis in negura din zare.

Vreau sa traiesc fara sa mor vreodata
Si vreau sa mor fara a fi trait. Caci ce folos sa irosesc
O viata de zile fade, cu amintiri pierdute
Si inecate-n fumul de care
Ti-am pomenit mai sus.