In proza umoristica, Menestreli la Curtile Comediei si Comedia salveaza Romania, mi-am propus sa realizez un mix rasu'-plansu', reflectand naravul nostru de a face haz de necaz. Am incercat, ca prin alunecarea de la gluma la invectiva, de la bascalie la comentariul persiflant, sa inventariez compromisuri si mici eroisme din lumea noastra de zi cu zi, in care fiecare se descurca cum poate, punand la bataie, fie verticalitate morala, probitate, inteligenta, respect pentru meserie, fie, dimpotriva, smecherie, abilitate, disimulare, invarteala.

Numai ca in fata unor probleme si disfunctionalitati grave ale societatii noastre, zambetul ti se stinge de pe buze. Tonul iti devine, vrei nu vrei, grav, cand constati precaritatea conditiei de intelectual, intr-o vreme a imposturii, bantuita alarmant de exodul cuvintelor. Dispar din vocabular expresiile frumoase. Pleaca, nu stiu unde, vorbele de duh. Se topesc termenii romantici. Se retrag, spre alte zari, cuvintele de comapsiune. Dispare lexiconul bunatatii, al gentilitatii, al sentimentelor inaltatoare, dar si dictionarul omeniei romanesti.

Dupa o voata destul de epica, imi fac introspectia si ajung la concluzia ca imi plac dualitatile, de aceea pendulez intre tristete si veselie, cu corolarul lor, starea de neutralitate.

—Dan Ursuleanu