Povestea tânărului Teodor se desfășoară pe fundalul dramei pe care familia și țara sa o trăiesc în zilele cumplite ale anilor 1950 într-o Românie stalinistă. În timp ce țările occidentale sunt angajate în reconstrucția postbelică, regimul comunist, impus românilor de Uniunea Sovietică, îi privează pe cetățenii săi de cele mai elementare libertăți și reduc un popor întreg la foame.

Regimul amenință să elimine familia Flonta, declarându-l pe Pavel, tatăl lui Teodor, chiabur, adică „dușman al poporului". În consecință, Pavel este arestat, întemnițat și torturat. Când valul de persecuție atinge punctul culminant, este forțat să trăiască ascuns. O meserie pe care Pavel o învățase în tinerețe îl salvează: rușii, care extrag uraniu în Carpați pentru bomba lor atomică, îl angajează. Acolo, la mină, brațul lung al Securității, nu poate sa-l ajungă.

Și, din moment ce în comunism copiii trebuiau să sufere pentru „păcatele" pe care poliția secretă le atribuie părinților lor, Teodor suferă și el, încă de la o vârstă fragedă, nenumărate abuzuri: meritele sale nu sunt recunoscute în timpul școlii elementare, este expulzat din liceu și nu i se permite să dea examen la facultatea aleasă de el.

Când tânărul Teodor termină școala elementară, tatăl său îi face un cadou pe care îl dorea atât de mult. Era un radio cu tranzistori pe care îl va lua cu el peste tot. Într-o zi, în timp ce era la pășunat cu vacile lor, descoperă sunetul unei limbi frumoase: italiana. Din acel moment viața lui începe să se schimbe. În timp ce studiază limba italiană la Universitatea din București, întâlnește femeia viselor sale, Ariella, care îl va salva de comunism.

Căderea comunismului îl va găsi pe Teodor „la sfârșitul lumii" în Tasmania, în timp ce tatăl său, ultimul membru al familiei, va fi implicat în recuperarea terenului pe care comuniștii i-l confiscaseră cu zeci de ani mai devreme.