Cele dintâi comunități umane din Europa au provenit - conform teoriei arheologului, paleolingvistului și specialistului în datarea vestigiilor preistorice Andrew Colin Renfrew, membru al Academiei Naționale de Știință a Marii Britanii, publicată în 1988 -, cu aproximativ 9 000 de ani în urmă, din Asia Mică.
În lunca Dunării, într-o regiune fertilă, joasă, împădurită, înțesată cu grinduri, cu mlaștini și cu privaluri - sau cu bălți secate -, unde, multe mii de ani mai târziu, aveau să ia ființă întâi o așezare rudimentară numită „Malu Roșu", apoi, încă și mai târziu, „târgul", sau „burgul" cu numele Giurgiu, arheologii au descoperit, într-un strat de sedimente și de aluviuni, într-un ostrov numit Mocanu, la o adâncime de 9 metri, cu prilejul unor lucrări de excavare, un fragment de craniu, despre care apoi, analizându-l, au estimat că ar data din paleoliticul superior, sau dintr-o perioadă cronologică existentă cu de la 35 000 până la 10 000 de ani înainte de ziua în curs, și că a aparținut unei femei, sau unuia dintre primii oameni din preistorie, ocupant al acelor ținuturi.
Componentă esențială a arheologiei, investigația teoretică reprezintă un factor indispensabil pentru triumful unei direcții științifice de cercetare, în vreme ce lipsa unei teorii explicite determină, inevitabil, eșuarea tentativelor de evaluare a conținutului analizei, obligându-i, în final, pe arheologi să se limiteze la aspectele formale și cantitative, mai puțin importante.