Piesa este dedicată lui Jan Palak, tînărul ceh care în ianuarie 1969 și-a dat foc în piața centrală din Praga, în semn de protest față de ocuparea Cehoslovaciei de Armata Roșie în august 1968!

Am încercat să înțeleg resorturile intime, sufletești, ale unui gest atât de radical. La data când am scris piesa, aveam puține informații despre Jan Palak. Scriind piesa, i-am inventat o biografie. Ulterior, după scrierea piesei, au apărut mai multe date despre personaj. Am fost bucuros și impresionat de faptul că Jan Palak imaginat de mine semăna destul de bine cu cel real.

Încercarea mea de a scoate textul piesei din țară, spre a fi jucată în Occident, a fost un eșec. Am fost interceptat de Securitate, urmărit și anchetat.

Am refuzat câteva încercări de punere în scenă a piesei imediat după 1990, m-am temut că spectacolul cu acest text i-ar putea provoca pe unii tineri să imite gestul lui Jan Palak, în semn de protest pentru ceea ce se întâmpla în România. Aveam informații în acest sens.

Piesa, deși anti-comunistă, anti-sovietică, poate să intereseze în continuare deoarece își pune probleme de un interes care depășește conjunctura politică a momentului istoric evocat: asumarea condiției de martir, a sacrificiului pentru o cauză impersonală de către o persoană lucidă, aflată în deplinătatea facultăților sale umane. Jan Palak, așa cum l-am văzut eu, poate fi oricare dintre noi.