Trei trandafiri...

...un suflet plin de amintiri, de lacrimi, de ură, deznădejde... un suflet plin.

Trei trandafiri smulși din imensa coroană ce acoperea sicriul. Inițial, voiam doar unul. Lacrimile îmi încețoșau privirea, astfel încât nici măcar culoarea acelui trandafir nu o puteam desluși.

Roșu... roșu aprins, apoi unul alb și încă unul roz-pal, pentru că "ori unul, ori trei", îmi spunea soțul doamnei.

Am luat trei, un ultim salut, o atingere de mână dată sicriului. Abia dacă mai reușeam să îmi ridic brațul, rigiditatea fizică mi-a cuprins și trupul, și creierul, și sufletul.