Fie că este o slujnică ce-și trăiește viața sub semnul virtuții, precum blânda și buna Felicité, fie că trece ca vântul prin cercurile vieții, cum face Iulian, sau că trebuie să se lase ucis pentru gloria divinității, precum Iaokanann, fiecare personaj trimis în scenă de Flaubert este dominat de dorința sacrificiului de sine. Cele trei povestiri, deși inspirate din epoci istorice diferite, populate de personaje dintre cele mai neașteptate, au în comun experiența îndoielii, a dragostei, a singurătății și a vieții profund religioase.