Poziția sa privilegiată, de centru al vieții politice în țară și nod al politicii internaționale, precum și buna calitate a informațiilor pe care le obținea fac din regele Carol I un fin observator și un martor valoros al lumii în care trăiește. Preocupările, îngrijorările, eforturile și negocierile legate de politica externă revin periodic și în acest al doilea volum al Jurnalului, evidențiind în special interesul acordat de suveran fortificațiilor de la Galați și Focșani pentru consolidarea liniei de apărare împotriva Imperiului Rus. Pe plan intern sunt surprinse faptele semnificative din punct de vedere politic, de la micile intrigi personale – de pildă, atitudinea regelui în legătură cu „afacerea Elena Văcărescu" (1890-1891) și exilul reginei Elisabeta – până la lupta dintre conservatorii aflați în opoziție și liberalii de la guvernare, o încleștare tot mai dură care a dus la căderea guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu și începutul „marii guvernări conservatoare", în martie 1888.