După instaurarea regimului comunist, evoluția artei românești a început să difere semnificativ de cea a artei din țările rămase în afara blocului totalitar. Magda Cârneci analizează raportul dintre sfera puterii și sfera artistică de-a lungul întregii perioade comuniste, propunând o viziune sintetică, în care istoria artei se îmbină cu politologia și sociologia. În completarea acestei analize, addenda schițează evoluția artelor plastice după decembrie 1989, când România intră într-o nouă „eră estetică". Volumul oferă o istorie a tendințelor stilistice și a personalităților artistice, dar și o altfel de lectură a artei românești moderne, bazată pe noi unghiuri de interpretare și ilustrată cu reproduceri ale unor opere reprezentative pentru perioada respectivă.