Pentru ca balanţa istoriei să fie echilibrată, pe talerele acesteia se cuvin aşezate greutăţi pe măsură.

În cazul Revoluţiei române, aşa s-a întâmplat cu dihotomia revoluţie/lovitură de stat, argumentele pro şi contra sunt sensibil egale.

Dezechilibru major apare în cazul forţelor aflate în conflict.

De o parte a Baricadei, sunt revoluţionarii şi populaţia revoltată, iar pe versantul opus abia de se zăresc, deocamdată, ceva forţe de opoziţie, incoerent conturate. Cu alte cuvinte, de- o parte învingătorii – frumoşi, curaţi, curajoşi până la sacrifi- ciu – de cealaltă o ceată în ceaţă, o haită de nevolnici.

Este un fel de realism socialist resuscitat: glorioasa ar- mată română în luptă cu răul absolut reprezentat de oameni fără însuşiri, de urangutani, de schelete şi fantome.