Istoriografia Revoluției Române nu pregetă să comenteze, în contradictoriu, dacă în Decembrie 1989 a avut loc o revoluție, o revoltă sau o lovitură de stat, fiind tentată să explice totul prin prisma acțiunilor secrete ale marilorputeri,orialeagențilordeinfluență. Neîncrederea românilor în propriile lor forțe i-a convins, în cele din urmă, că nu ei au făcut Revoluția lor, că nu ei au ieșit în stradă pentru a-l forța pe Dictator să părăsească puterea! Astăzi, știm oare, mai mult decât în anul 1990? Atunci a lucrat imaginația românilor obișnuiți, astăzi sunt la modă idiosincraziile istoricilor. Pentru mulţi dintre ei cercetarea faptelor din Decembrie se face încă prea devreme! Mai trebuie să treacă ani, pentru a afla din arhivele străine cum au murit Vasile, ori Ion ori Radu pe străzile oraşelor României! Ca și cum istoria se decide deplin în cabinete străine sau după planşele serviciilor secrete! Istoria este urmarea capricioasă a unui flux natural, necontrolat, al faptelor omenești în decursul vremurilor. Ea nu poate fi indusă ori inventată, căci premeditarea evoluției societăților constituie, cel mult, un adjuvant la tratamentul realității.