Anul 1990 a fost fundamental pentru conturarea vieții politice democratice din România post-comunistă. Revoluția din decembrie 1989 se desfășurase sub semnul răbufnirii populare și al aspirațiilor la libertate și normalitate. Revendicările programatice ale revoluționarilor de la Timișoara și din alte orașe, precum și Proclamația Consiliului Frontului Salvării Naționale din seara zilei de 22 decembrie 1989, anunțau trecerea la un sistem politic democratic, bazat pe alegeri libere, la care urmau să se prezinte o multitudine de forțe politice. Foarte curând au început să circule știri privind constituirea de partide politice, iar Decretul-Lege nr.8, din 31 decembrie 1989, al Consiliului Frontului Salvării Naționale reglementa într-un mod foarte permisiv înregistrarea și funcționarea partidelor, pentru a căror constituire era nevoie de semnătura a doar 251 cetățeni. Cum, însă, timpul scurs de la prăbușirea regimului Ceaușescu până la sfârșitul anului 1989 a fost extrem de scurt, adevărata rodare a vieții politice democratice a avut loc abia în anul 1990.