Orice interior exprimat în limbajul iubirii este expus opiniei și poate fi judecat că este coerent ori contradictoriu, adică se transferă într-un loc al îndoielii exterioare. Din fericire, există un interior inexprimabil, subiectiv, în afara oricăror legi logice ori sociale și nesupus îndoielii de orice fel. Iar din împăcarea celor două vom descoperi că o coerență a limbajului în care se poate exprima iubirea este, în același timp, impersonală și inutilă.