Am început scrierea acestei cărți prin a căuta o definiție a noțiunii de fericire, iar pentru aceasta am apelat mai întâi la Dicționarul explicativ al limbii române. Și iată ce am găsit: „Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Stare de satisfacție deplină, beatitudine. Starea omului căruia nu-i lipsește nimic și are corpul și sufletul sănătos."

M-am oprit apoi la alte zeci de definiții ale fericirii, formulate de unii dintre marii gânditori sau de oameni celebri. Redau aici câteva din ele, iar altele vor fi menționate pe parcurs în cuprinsul cărții:

„Fericirea este starea unei ființe raționale în lume, căreia, în întregul existenței ei, totul îi merge după dorință și voință" (Immanuel Kant).

,,Fericirea e clipa de sărbătoare a tristeții" (Efraim Medina Reyes).

,,Fericirea reprezintă experiența spirituală de a trăi fiecare minut cu iubire, grație și recunoștință" (Dennis Waitley).

,,Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună și o memorie proastă" (Albert Schweitzer).

,,Când ceea ce suntem este ceea ce vrem să fim, aceea e fericire" (Malcolm Forbes).

,,Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci" (Mahatma Gandhi).

,,Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulțumit cu puțin" (Marguerite Blessington).

,,Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine și nu găsește decât în celălalt" (Vladimir Ghika).

,,Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup și griji în minte" (Thomas Jefferson).

,,Fericirea este rezultatul descoperirii că nu este necesar să ai ceea ce vrei" (James Feibleman).

,,Fericirea este sănătatea sufletului" (Hans Lohberger).

,,Fericirea este mulțumirea de sine" (Aristotel)....

...privită din perspectivă biblică, starea de fericire ar putea fi definită cam așa:

Fericirea unui om constă în împlinirea nevoilor imprimate de Creator în ființa sa, pe Calea Mielului, și nu pe Calea Șarpelui, acordând prioritate împlinirii nevoilor duhovnicești și bucurându-se și de împlinirea, în funcție de posibilități, a celorlalte nevoi trupești sau sufletești, dar totodată pe deplin conștient de faptul că fericirea deplină o va dobândi doar în Împărăția cerurilor.​

Teologul englez C. S. Lewis a surprins foarte bine această așteptare după fericirea deplină a celui credincios, când a scris aceste cuvinte:

„Dacă găsesc în mine dorințe pe care nimic din lumea aceasta nu le poate satisface, singura explicație logică este aceea că eu am fost făcut pentru o altă lume." ...

În definitiv, să nu uităm că viața pământească este numai o călătorie, și nu o destinație! Calea pe care o vom urma în viață, ea va decide eterna noastră destinație.