Jules Lemaitre iubea foarte mult copiii. El însuși avea, cât timp a fost profesor la Grenoble, o fiică, Madeleine, care a murit după o lună și el nu s-a consolat niciodată.Mai târziu a devenit un naș delicios pentru mulți copii. Toată lumea știa poveștile fermecătoare scrise pentru finii lui și finele lui.La Paris, în atelierul său mare din Rue d'Artois, căptușit cu aurul palid al prețioaselor legăturii, lui Jules Lemaître îi plăcea să primească copii, pe care îi copleșea cu prăjituri și dulciuri și deschidea pentru ei un sertar misterios al bibliotecii sale din care apoi se răspândeau pe covor cele mai neașteptate jucării, colecționate cu aproape la fel de mult dragoste ca și cărțile.Astfel a ajuns el să scrie un Alfabet.