Se luminase bine afară. Și colac peste pupăză, câinele ăla lătra într-una.
Trase cearceașul peste cap, încercând să mai doarmă puțin. Nu vroia să rateze plăcerea patului într-o zi de sâmbătă. Și apoi, de ce s-ar trezi?
Zgomotul de-afară se pierdu undeva departe. Și o revăzu pe Ileana, în fața școlii, cu fața amuzată, așa cum o lăsase ieri la prânz. Știa că este în semi-visul lui matinal, de dinainte de sculare, pe care de obicei îl controla fără probleme. Dar acum, sentimentul de rușine era prea puternic, mai tare ca el.

O poveste simplă, și reală. Despre dragoste, vise, împliniri și dezamăgiri.