Scrisă într-un stil narativ care surprinde atât amploarea, cât și numeroase detalii privind desfășurarea imensului cataclism istoric care a fost Revoluția Rusă, istoria lui Orlando Figes este unul dintre cele mai importante studii contemporane asupra Rusiei începutului de secol XX. Decupajul cronologic ales de autor este relevant: începând cu anii 1880, corespunzători abandonării de către regimul țarist a tentativelor de reformă și revenirii în forță, odată cu Alexandru al III-lea, a unei politici autocrate, și până la moartea lui Lenin, în 1924. Figes urmărește istoriile individuale a numeroase personaje din diverse categorii sociale – de la scriitorul Maxim Gorki, a cărui corespondență îi dezvăluie incredibila luciditate, trecând prin frumoasa figură a țăranului reformator Serghei Semionov, până la personaje ambivalente cum ar fi Dmitri Oskin, un simplu soldat pe care războiul civil îl va transforma într-un comisar bolșevic nemilos. Încă de la primele ore, Revoluția Rusă a fost o jacquerie de o violență incredibilă pe care numai bolșevicii au reușit să o exploateze. Lenin, căruia Figes îi schițează un portret fascinant, a înțeles avantajul pe care îl putea obține. Violența – și slăbiciunea adversarilor lor – le-a deschis calea bolșevicilor, apoi Terorii Roșii și consolidării sistemului partidului-stat polițienesc, birocratic, corupt și ineficient care avea să dureze până la sfârșitul anilor 1980.