Anul 1883, Islanda. Cu puțin timp înaintea nopții polare, un bărbat, pastorul Baldur Skuggason, este atras ca prin farmec de o vulpe albastră în pustietatea înghețată. Destinul său se va intersecta cu cel al botanistului Friðrik B. Friðjonsson, care se pregătește să înmormânteze o tânără bolnavă de sindromul Down, salvată cu ani în urmă dintr-un naufragiu. Din poveștile aparent disparate ale personajelor se întrupează un roman deopotrivă misterios și poetic, o parabolă despre creație și sacrificiu, un basm întunecat în care umorul și lirismul se împletesc strălucit, confirmând talentul literar al unui scriitor de talie internațională. Romanul Vulpea albastră a fost laureat cu Premiul pentru literatură acordat de Consiliul Nordic, cea mai înaltă distincție literară nord-europeană.