Ceea ce dă nuvelelor lui Slavici o puțin obișnuită plinătate și forța de viață este profunda cunoaștere a sufletului omenesc în complexitatea lui și în mișcările lui contradictorii. Această cunoaștere funcționează în modul cel mai firesc dând impresia că Slavici își creează personajele văzându-le dinlăuntrul lor. Comportamentul lor nu e întotdeauna logic - adesea chiar dimpotrivă mai ales în ceea ce privește analiza sufletului feminin în care Slavici rămâne un maestru - dar aproape niciodată în marile lui reușite artistice nu dă impresia că ar putea să fie altul. Slavici se identifică cu personajele sale fiind legat cu lăuntrul lor cu felul lor de a gândi și de a simți prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a gândi și de a simți e rezultatul unei observații și meditații multiseculare asupra naturii umane. Slavici înfățișează cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin analitic ceea ce poporul exprimă aforistic prin zicătorile și proverbele sale... Ovidiu Papadima