Având convingerea că nu orice eveniment poate fi ficționalizat și trecut în literatură, Ioan Groșan adună în volumul său memorialistic astfel de întâmplări pe care le-a trăit și pe care nu le-a inclus în cărțile de beletristică. De la aventurile spumoase pe care le-a trăit el însuși la Festivalul de la Cannes sau la motelul Dracula din pasul Tihuța până la episoade la care a fost simplu martor – cum sunt întâmplările pline de haz avându-i ca protagoniști pe țăranii maramureșeni sau amintirile depănate de niște veterani de război la o terasă din Timișoara –, Ioan Groșan ne delectează cu povești care depun mărturie, după spusele sale, „despre o anumită atmosferă, un anumit timp și anumiți, minunați, oameni".