„Capacitatea narativă excepțională a lui Agârbiceanu o probează mai cu seamă marile lui povestiri: Popa Man, Pascalierul, Faraonii, Jandarmu... Aventura, humorul, pitorescul își găsesc locul propice dezvoltării, într-o literatura ce se complace în a fi ea însăși, nu fără impulsuri romantice care provin din experiența sensibilă a lui Walter Scott ca și a lui Prosper Merimee. Totul se desfășoara aici vital, dramatic, "frumos", veridic și incitant, calitatea narativă a acestor povestiri situându-le pe culmile genului nuvelistic autohton. Mai fin decât Slavici, pe care l-a continuat, mai poet decât Rebreanu, pe care l-a premers, în divorț permanent cu criticii contemporani, Agârbiceanu a scris fără să obosească, mânat de o fantezie epică unică în cadrul literelor romane."

Ion Negoițescu