Rememorarea evenimentelor din decembrie '89, felul cum ne alegem conducătorii, prostituatele din Istanbul, vizita la un spital de copii, cerșetorii români din Paris – toate îi prilejuiesc lui Cristian Tudor Popescu pagini încărcare de tristețe și revoltă. Tonul critic atunci când vorbește despre seriale ca „Dallas" sau amar atunci când îl evocă pe Corneliu Coposu și când vorbește despre scriitorii optzeciști lasă rareori loc imaginilor idilice, cum este cea a Pragăi unde autorul descoperă casa lui Kafka, sau anecdotelor amuzante prilejuite de experiența la volan pe străzile Damascului.