Acum o mie de ani, într-o lume care, în multe sensuri, era foarte diferită de a noastră, o doamnă de la curtea imperială a Japoniei s-a așezat în fața unor foi de hârtie și a început să scrie extraordinara operă numită mai târziu Makura no soshi. A scris despre lumea ei, lumea intimă a curții, redată sub forma unor liste, amintiri și anecdote, gânduri și păreri personale legate de cele mai diverse teme. Deși nu poate fi încadrată într-un gen anume, Cartea pernei este, alături de celebra Genji monogatari, una dintre cele mai citite opere din literatura japoneză, o combinație de jurnal, eseu, poezii, descrieri pline de culoare și observații plastice, într-un stil dinamic, spontan, lipsit de sentimentalismul romantic caracteristic perioadei și, tocmai de aceea, surprinzător de modern.