Punct contrapunct surprinde grava criză spirituală a societății londoneze de după Primul Război Mondial. Romancierul renunță la maniera așa-zis tradițională de a oglindi viața, preferând o tehnică narativă nouă pentru epoca sa, împrumutată din repertoriul cinematografic. Astfel, narațiunea descriptivă este înlocuită de monologul interior, iar „acțiunea" se subordonează tehnicii contrapunctice, care transformă înșiruirea evenimentelor într-o uriașă scenă, unde totul se petrece instantaneu.