În România anului 1989, viața de zi cu zi înseamnă mai ales frică, lipsuri, uniformizare, compromisuri, umilințe. Răul și urâtul sunt dominantele epocii „de aur", dar nu totul este rău și urât. Chiar și în armata regimului, loc al absurdului și abrutizării, pentru că există tineri, există și visuri, dorința de a trăi altfel. Revoluția va însemna o revărsare a acestui șuvoi al vieții ascunse, cu toate bunele și relele pe care le antrenează. Pe fundalul acestei perioade de frământări, protagonistul romanului se întoarce cu gândul la anii tinereții răzvrătite, rememorând pentru a înțelege...