Corespondența lui Descartes dublează opera sa propriu-zisă, fiind uneori mai expresivă decât aceasta și cuprinzând cutezanțe filozofice pe care cărțile sale nu și le îngăduie. E aici, în paginile acestor scrisori, un Descartes mai viu, mai nuanțat în exprimare, mai amplu. O mare gândire filozofică, precum aceasta, nu se resemnează cu propria realitate, ci se impune printr-o strădanie de a cuceri conștiința publică, despre care dau seama aceste texte. Ele închid în cuprinderea lor imaginea eforturilor prin care filozoful își creează premisele posterității sale.