De la începuturile sale,omenirea a privit spre cer și a văzut în stele nu doar lumină,ci chemare.Tot ce nu putea fi înțeles era ascuns sub vălul mitului,iar tot ce nu putea fi explicat era atribuit zeilor sau spiritelor.Însă adevărurile cele mai mari nu s-au ascuns nici în cer,nici în întunericul spațiului,ci mult mai aproape,în adâncurile Pământului.Antarctica,continentul tăcerii și al gheții eterne,a fost privită mereu ca un pustiu lipsit de viață.O lume albă,neatinsă de istorie,o simplă barieră de gheață între om și necunoscut.Dar în crăpăturile sale adânci,în tăcerea ei rece,se aflau povești mai vechi decât umanitatea. Legende despre uriași care au modelat primele orașe și despre ființe de lumină care au coborât din stele pentru a veghea asupra lor.Această cunoaștere s-a pierdut,îngropată sub milenii de uitare și straturi nesfârșite de gheață.Însă adevărul nu moare niciodată.El doar așteaptă.Trei oameni-Dave,Ann și fiul lor Liam,aveau să descopere că destinul nu se scrie doar în bătăile inimii,ci și în chemările nevăzute care răzbat din adâncuri.Cei trei nu erau eroi înnăscuți,nici călători pregătiți pentru întâlniri cu civilizații stelare.Erau doar o familie,purtându-și iubirea și fragilitatea printr-o lume care nu mai știa să creadă în mister.Și totuși,în ei s-a aprins flacăra unei legături vechi,scrise dinainte ca ei să se nască.Umbra Herpy,Gorduy,Elyrienii-toate aceste nume aveau să devină parte din viața lor,ca și cum trecutul,prezentul și viitorul s-ar fi contopit într-un singur drum.Antarctica nu mai era doar un tărâm înghețat,ci o poartă spre originile omenirii,o răscruce unde poveștile cosmosului întâlneau pașii fragili ai oamenilor.Dar fiecare poartă se deschide cu un preț.Și fiecare chemare cere un răspuns.Astfel începe povestea Trilogia Dincolo de Antarctica,o poveste despre curaj și teamă,despre sacrificiu și iubire,despre întrebările care ard mai puternic decât frigul gheții și mai adânc decât spațiul dintre stele.Este povestea unei familii,dar și povestea noastră,a tuturor:cum învățăm să privim nu doar cerul,ci și abisul din noi înșine, și cum din acea privire se poate naște un viitor.Căci adevărul,oricât ar fi fost ascuns,își găsește întotdeauna drumul spre lumină.