Într-un timp dincolo de timp,când cerul și pământul încă nu-și găsiseră echilibrul și când titanii domneau peste haos,s-a născut Leto o lumină tăcută.Născută din Coeus,titanul intelectului cosmic,și Phoebe,titanida luminii blânde și a profeției,Leto nu a fost o zeiță a războiului,nici a fulgerelor sau a mării învolburate. Era o prezență liniștită,o frumusețe discretă,o forță care nu se anunța prin strigăt,ci se simțea în vibrația aerului și în clipa în care tăcerea devenea mai profundă decât cuvintele.Leto nu a dorit niciodată putere.Într-o lume divină obsedată de dominare și ambiție,ea a ales umbra,nu din slăbiciune,ci dintr-o noblețe rară,tainică.Însă tocmai această tăcere,această frumusețe ce nu cerea,ci oferea,a atras privirea lui Zeus cel mai puternic dintre zei.Dintr-o iubire ascunsă de Olimp și de regina sa geloasă,Hera,s-au născut două dintre cele mai mari forțe ale panteonului grec:Apollo,lumina care arde și cântă,și Artemis, umbra care veghează și protejează.Dar venirea lor pe lume nu a fost un dar,ci o luptă.Hera,trădată,a pornit o vânătoare nemiloasă împotriva lui Leto,alungând-o de pe fiecare tărâm stabil,condamnând-o să nască în suferință și teamă,printre stânci și ape care o refuzau.Aceasta este povestea unei zeițe care nu s-a apărat cu arme,ci cu răbdare.Care nu a cerut răzbunare,ci doar dreptul de a iubi și de a fi mamă.O poveste despre exil,durere și renaștere.Despre blândețea care învinge furia,și despre o iubire divină ce a dat naștere nu doar unor zei,ci unui nou fel de a înțelege puterea,nu ca forță de distrugere,ci ca tărie a inimii.Aceasta este Legenda Frumoasei Zeițe Leto,lumina ascunsă care a strălucit în cele mai întunecate colțuri ale cerului și ale sufletului omenesc.