În tăcerea dintre stele și norii grei ai Olimpului,s-a născut o lumină care nu arde,ci luminează.Nu o flacără a dorinței,nici o scânteie a războiului,ci o rază a gândului pur.Athena,zeița care nu s-a ridicat din sânge,ci din mintea unui zeu,pășește pe un drum care nu este croit din piatră,ci din idei.Ea nu caută biruința prin forță,ci prin echilibru.Nu ridică lancea pentru a zdrobi,ci pentru a apăra dreptatea.Această poezie nu este o simplă evocare a unei zeițe,ci o călătorie în spiritul ei.Fiecare strofă e o treaptă urcată spre înțelepciune,fiecare vers,o oglindă a gândirii limpezi,fiecare imagine,o punte între mit și adevăr. Drumul Athenei nu este lipsit de provocări,dar ele nu se câștigă prin sabie,ci prin claritate,cumpătare și viziune.Într-o lume zguduită de haos,ea este ordinea nevăzută.Într-o cetate asediată de îndoială,ea e zidul nevăzut al minții.În inima celui care gândește,Athena nu este doar un simbol,ci un far."Athena – Drumul Spre Înțelepciune" e o chemare,nu către zei,ci către partea divină din fiecare gând limpede.E o poezie despre cum rațiunea poate avea suflet.Despre cum o zeiță poate fi și războinic,și judecător,și călăuză.Despre cum înțelepciunea nu e un dar,ci o alegere.Iar drumul spre ea...începe acum.