O gară aproape pustie, o așteptare chinuitoare, o furtună obișnuită de iarnă. Apoi o fetița este întinsă în brațele unei străine. "Ai grijă de fetița mea până mă întorc."

Ce faci când ți se încredințează viața altcuiva? Ce faci când nimeni nu cere înapoi ceea ce a fost dat?

Pe măsura ce crește, fetița începe sa se schimbe. Nopțile sunt de coșmar. Spaime fără nume îi tulbură somnul. Ceva vechi, nespus, se trezește în ea. Ceva care o cheamă. Care o trage afară, în viscol, către munte.

Un horror cu esență de tragedie. O poveste despre instinct matern, iubire greșita, abandon și vinovație latentă, dar și speranță. Nimeni nu scapă curat. Și toți, într-un fel sau altul, sunt părtași la ceea ce s-a întâmplat.

O poveste dătătoare de fiori semnata de Ciprian Mitoceanu