În vremuri de demult,când pământul încă vibra sub pașii zeilor și mările vorbeau limba nemuririi,s-au născut doi copii aleși:unul din sămânța fulgerului, celălalt din taina unui oraș care va fi îngenuncheat.Unul născut să rupă vieți,celălalt menit să le vindece.Dar nici cerul,nici moartea nu-i pot despărți când focul zeilor le curge prin sânge.Ahile,fiul zeiței Thetis și al muritorului Peleu,a fost zămislit în spuma mării și crescut pe stâncile Pelionului,acolo unde centaurul Chiron l-a învățat meșteșugul armelor și al nemiloasei glorie.În el clocotea mânia titanilor,iar destinul îl împingea spre o moarte tânără,dar veșnică.
Briseis,fiica regelui din Lyrnessos,a fost crescută printre flori,scripturi și leacuri vindecătoare.Glasul preotesei i-a prevestit un drum de sânge și lacrimi,de iubire neîngăduită și pierdere nemiloasă.Nu visa la sabie,ci la legături sufletești.Nu căuta zei,dar a fost aleasă de ei.Două inimi,din două lumi care trebuiau să se nimicească.Când Paris a ales frumusețea în locul dreptății,iar zeițele și-au întors fețele una împotriva celeilalte,războiul a coborât asupra Troiei.Sub steagurile aurite ale Aheilor,Ahile a distrus cetăți,și-a înmuiat sulița în sânge și inima în tăcere.Într-una din acele cetăți,a găsit-o pe ea.Briseis.Nu ca pradă,ci ca un ecou al a ceva pierdut.O femeie care nu i s-a temut.O oglindă care nu l-a lăudat,ci l-a văzut.Din spini și sabie s-a născut iubirea lor.O iubire fără legi, fără vreme,fără salvare.Aceasta nu e doar povestea unei iubiri.Este cântecul a două suflete pe care nici zeii nu le-au putut stinge.O flacără născută din sângele lor,și din focul care a cuprins lumea.