Acolo unde cerul s-a sfâșiat sub sabia timpului,iar Uranos a fost înfrânt de sângele său,din spuma albă a mării s-a născut Afrodita,nu doar o zeiță,ci o flacără veșnic vie,purtată de vânturi și vise.Ea nu a venit pe lume cu arme sau porunci,ci cu zâmbetul care aprinde,cu pasul care înmoaie piatra,cu puterea care face inima să bată și să tremure în același timp.Aceasta nu este o simplă poveste mitologică.Este o incursiune în forțele cele mai vechi și mai vii ale lumii:dorința și iubirea.Afrodita,născută din spumă,aduce cu ea misterul mării,adânc,înșelător,tulburător.Dar în pieptul ei arde un foc pe care nici zeii nu l-au putut stinge:Focul inimii.Acea forță nevăzută care înalță imperii și le prăbușește,care unește suflete și le rupe cu aceeași intensitate.Afrodita nu e nici blândă, nici crudă.E totul.E începutul atingerii,tremurul sărutului,glasul care spune "rămâi",chiar și atunci când știe că plecarea e inevitabilă.Ea a iubit muritori,a născut zei,a fost trădată,adorată,uitată și reînviată.În ochii ei s-a văzut cerul,dar și abisul."Afrodita:Spuma Mării și Focul Inimii" este o epopee despre o putere care nu se poate controla prin legi,nici înlănțui prin teamă.Este o călătorie prin templele uitate,prin poveștile de iubire scrise în piele,prin clipa în care doi oameni se recunosc fără cuvinte.Este despre durere,dar și despre frumusețea de a iubi în ciuda ei.Veți merge pe urmele zeiței,de pe țărmurile Ciprului până în ruinele Troiei,din sărutul lui Paris până în lacrima unei mame.Veți simți spuma care mângâie și focul care mistuie.Căci Afrodita nu e doar un nume.Este inima însăși,atunci când bate pentru altcineva.Și acum,vă chem să-i ascultați povestea.