Într-o lume în care zeii strălucesc prin frumusețe,putere sau magie,Hefaistos pare un paradox.Diform,respins,tăcut,dar indispensabil.El nu cutreieră cerurile cu tunete,nu farmecă prin cântece sau parfumuri.El cioplește,sudează,toarnă metalul topit în matrițe divine.În Olimp,el nu e văzut;dar toți calcă pe ceea ce a creat.Această carte de poezii nu este doar o colecție lirică despre un zeu antic.Este o explorare a unei figuri uitate,dar mai actuale decât oricând.Hefaistos, Zeul Fierar,nu ne vorbește prin strigăt,ci prin scânteie.Prin loviturile ciocanului,prin suflul încins al forjei.Este zeul celor care nu apar în prim-plan,dar fără de care lumea s-ar prăbuși.Este patronul nevăzut al inginerilor,al artiștilor,al celor care lucrează cu mâinile,cu mintea și cu suferința.Fiecare poezie din acest volum descoperă o fațetă a identității lui Hefaistos:copilul abandonat,meșterul genial,soțul înșelat,fratele rival,constructorul lumii și,mai presus de toate, simbolul dualității umane.În el se întâlnesc slăbiciunea și forța,respingerea și recunoașterea,munca și creația.Prin versuri,Hefaistos devine vocea tuturor celor care construiesc în tăcere și care nu își văd chipul reflectat în oglinzile gloriei.Această carte este și un omagiu adus imperfecțiunii fertile,greșelii transformate în artă,căderii care dă naștere urcușului.Hefaistos nu este doar un mit;este o metaforă vie pentru condiția umană,ciobită,dar capabilă de miracole.Invit cititorul să pășească în atelierul său,acolo unde focul nu mistuie,ci zidește.Să asculte,printre aburi și metal,cum bate inima unui zeu care nu a fost ales să conducă,dar care a fost condamnat să creeze.Și să descopere că din flacără se poate naște,uneori,cel mai uman dintre zei.