Cartea este un roman ceauşesc (picaresc), descriind isprăvile unui vȋntură-lume (vezi ''Istoria vieţii pehlivanului numit Don Nea Nicu, pildă pentru orice vȋntură-lume şi oglindă a pezevenghilor'')

Ȋn Epoca de Aură se spune că intra ȋn Bucale ȋn fiecare an de două ori mai multă aură decȋt era nevoie pentru poleit Aura lu tovarăşu. Toarşa avea separat aura ei, care din cȋnd ȋn cȋnd pȋlpȋia, pȋnă cȋnd le-a venit vremea să se stingă unde le fuse datul. Ȋn Anexe, Bogatul Sindbad Marinarul ȋi povesteşte săracului Sindbad Hamalul că el a devenit un tovarăş bogat "datorită norocului și soartei" urmȋnd Cărarea Luminoasă (şi firul roşu al indicaţiilor de partid) în cursul a șapte călătorii minunate, pe care începe apoi să le povestească pe rȋnd.

La rȋndul lui, Sinbad Hamalul ȋi spune povestea lui Sinbad Marinarul Șeherezadei.

Șeherezada adaugă cele auzite la colecţia celor ''O mie și una de nopți'' şi spune califului Povestea lui Sindbad marinarul între nopțile 290 și 316. Acesta este de fapt atotputernicul autor pentru care se fac şi se desfac toate sforăriile şi intrigile Securităţii. La final, omnipotentul şi omniprezentul tov devine şi omniscient [naratorul omniscient este un narator care ştie ce i se va ȋntȋmpla), ȋnţelegȋnd că ȋn realitate şi Securitatea era omniprezentă şi pretutindenară (dar puţin mai mult eternă decȋt el). După dispariţia de pe scena politică a tuturor actorilor implicaţi, eu sunt singurul ascultător rămas, deci sunt un alt fel de Harun-al-Raşide, ȋn faza de crisalide, ȋnainte să-mi iau zborul. Sunt cititorul omniscient care scriu acest text după ce am supravieţuit Epocii de Aur dar şi Epocii de Baligă şi Boc. Din punctul de vedere al cititorului omniscient ''c'est la vie de merde.

La baliga moale puțină apă-ĭ trebuĭe. Şi e ştiut căn UIE ''Baliga nu face explozie''. Pȋnă cȋnd ...