Înainte ca zeii să fie sculptați în piatră și templele să le poarte numele,lumea era o punte între dorință și destin.Iubirea și moartea nu erau opuse,ci surori care dansau în același cerc,legate de o taină pe care nici Olimpul,nici Infernul nu o puteau cuprinde.Din păcat a fost zămislit.Din rușine s-a născut.Și totuși,din trunchiul unei mame osândite,a ieșit o frumusețe care avea să zdruncine cerurile și să înmoaie moartea.Adonis,copilul dorinței interzise,crescut între lumi, dorit de două regine divine.Afrodita,zeița iubirii,cea care răscolea suflete și punea imperii pe genunchi,l-a găsit și a știut:acel copil nu era doar frumos,era sortit.L-a ascuns,l-a protejat,l-a dorit.În Adonis,Afrodita nu și-a văzut doar pasiunea,ci oglinda propriei ei vulnerabilități.Dar iubirea,când se ascunde,naște umbră.Și în umbră stătea Persefona,regina celor morți,cea cu ochii în care timpul se sfărâmă.Ea l-a crescut pe Adonis în adâncuri,iar în liniștea întunericului,a învățat ce înseamnă să iubești nu ceea ce ți se oferă,ci ceea ce nu poți păstra.Două zeițe.Un singur muritor.O poveste care sfidează legile divine,pentru că frumusețea nu se împarte,iar dorința nu cunoaște echilibru.Aceasta nu este o simplă legendă.Este o cădere.O judecată.O rană în pântecul mitului.Este povestea unui tânăr care a fost iubit mai mult decât era îngăduit.Un trup dorit de zeițe,dar sfâșiat de soartă.Este povestea lui Adonis,cel care a făcut iubirea să sângereze și moartea să suspine.Și a lăsat în urma sa o floare,o constelație și o durere care nu se uită.