Comparația dintre filosofiile orientale și fizica cuantică dezvăluie analogii fascinante care ne invită să ne reconsiderăm înțelegerea realității.

Intenția cărții este de a explora legătura surprinzătoare dintre vechile tradiții filosofice ale hinduismului și principiile fizicii cuantice. O primă parte explică într-un mod absolut inteligibil principiile de bază ale fizicii cuantice și filosofia legată de această nouă știință. În continuare, o călătorie evocatoare îl conduce pe cititor să descopere modul în care aceste două realități aparent îndepărtate pot interacționa și se pot influența reciproc.

Hinduismul, cu principiile sale metafizice profunde, oferă un cadru care pare să anticipeze descoperirile fizicii cuantice în multe privințe. Cartea compară unele dintre principalele teme ale hinduismului cu noțiunile cuantice corespunzătoare acestora.

Brahman reprezintă realitatea ultimă, un întreg interconectat care penetrează totul. Acest lucru este în concordanță cu conceptul de întrepătrundere cuantică, în care particulele pot rămâne conectate indiferent de distanța care le separă, și sugerează că separarea la nivel fundamental ar putea fi doar o iluzie. Una dintre Upanișade spune: "Toate acestea sunt Brahman", subliniind interconectarea universală, și amintește de câmpul Higgs, care conferă masă și natură ondulatorie particulelor.

Atman, sufletul individual care este o manifestare a lui Brahman, poate fi privit prin prisma superpoziției cuantice, în care o particulă există în mai multe stări simultan. Aceasta reflectă ideea că adevărata esență a sinelui există pe mai multe planuri ale realității.

Conceptul de karma se bazează pe legea cauzei și efectului, în paralel cu nedeterminarea lui Heisenberg, în care precizia unei măsuri o afectează pe cea a alteia. Prin urmare, acțiunile din prezent pot influența rezultatele viitoare în moduri care nu sunt întotdeauna previzibile.

Moksha, eliberarea din ciclul morții și renașterii, găsește o paralelă în decoerența cuantică, procesul prin care un sistem cuantic își pierde proprietățile cuantice. Această tranziție reprezintă transformarea conștiinței de la o stare la alta, analogă cu căutarea eliberării spirituale.

Dharma, sau datoria etică a cuiva, se reflectă în corelațiile dintre particule, unde interacțiunile influențează comportamentul unui sistem complex. Fiecare acțiune efectuată în conformitate cu Dharma poate avea efecte pe termen lung; în mod similar, relațiile cuantice modelează universul nostru.

Trebuie subliniat faptul că această carte tratează filosofia hindusă, nu religia hindusă.

Această distincție este deosebit de relevantă în contextul fizicii cuantice. În timp ce religia hindusă se ocupă de devoțiune și de ordinea cosmică stabilită de zeități, filosofia hindusă oferă un cadru pentru înțelegerea unei realități complexe, interconectate și în continuă schimbare. De exemplu, ideea de Maya - percepția iluzorie a lumii materiale - are paralele cu principiul incertitudinii din fizica cuantică, conform căruia nu putem cunoaște simultan cu precizie poziția și viteza unei particule.

În cele din urmă, religia este o cale colectivă și ritualică, în timp ce filosofia este o cale mai individuală și contemplativă. Ambele îmbogățesc hinduismul, dar cu perspective și obiective diferite. În religie, se caută unirea cu divinul. În filosofie, se caută o înțelegere a ființei. Prin urmare, cele două dimensiuni coexistă, dar oferă mijloace diferite de a explora aceeași realitate. După cum a declarat Swami Vivekananda la Parlamentul Mondial al Religiilor în 1893: "Hinduismul nu este o religie, ci o bogăție infinită de experiență umană". O frază care sintetizează perfect...