Într-un timp dincolo de calendare și ceasuri,când ținuturile nu erau despărțite de hărți,iar pădurile vorbeau cu cerul,în adâncurile pământului negru din Ținutul Gromy,o mână a prins viață.Nu era o mână ca oricare alta.Avea șase degete lungi și nervoase,iar pe dosul palmei,acolo unde alții poartă piele,ea purta un chip de femeie,cu ochi verzi de smarald,un nas subțire,o gură ce putea rosti blesteme sau cântări,și urechi sensibile ce auzeau chiar și gândul din șoaptă.O ființă stranie,un amestec de carne și magie întunecată,creată de vrăjitoriile lui Tenebros,Regele Groazei,și Regina lui de gheață,Narkala.Ei voiau o armă care să se furișeze prin tăceri,să sfâșie fără zgomot,să aducă moartea fără urmă.Au numit-o Femeia Gheară.Ea a fost crescută în beznă,între insecte uriașe,șerpi cu două capete și păianjeni care țeseau pânze de venin.A învățat să meargă pe două degete,apoi pe patru.A învățat să se cațere pe stânci ascuțite și să înoate în lacuri negre,în care nici stelele nu îndrăzneau să se oglindească.Era perfectă.Dar avea un defect:inima ei nu era plină doar cu umbre.Fără ca Tenebros să știe,Regina Serelyndra stăpâna Pădurii Fermecate,o ființă a luminii și a echilibrului,strecurase în sâmburele creației ei o seva secretă,seva dreptății.Astfel,Femeia Gheară avea să-și amintească,în cele mai neașteptate momente,de ceva mai mare decât frica:adevărul.Când Femeia Gheară a scăpat din Ținutul Gromy și a pășit în Pădurea Fermecată,cerul s-a cutremurat ușor.A fost începutul unei lupte ce avea să hotărască soarta a două lumiș,lumea care distruge și lumea care apără.Aceasta este povestea ei.Povestea unei ființe născute din întuneric,care a învățat să iubească lumina.A unei războinice fără neam,care și-a găsit un rost.A Femeii Gheară,cea care a fost creată să distrugă,dar a ales...să protejeze.Și nu e o poveste pentru cei fricoși.
Este o poveste pentru cei care cred că inima poate învinge gheara.