În vremuri de legendă,când Asiria era în floarea puterii sale,iar orașele își înălțau templele până la cer,dincolo de zgomotul săbiilor și al carurilor de război,pulsa o altă inimă,tăcută,dar vie.Era inima celor uitați,a celor ce munceau sub soarele arzător și visau,în taină,la dreptate,la libertate,la iubire.Palatul regal din Assur,măreț și impunător,veghea peste aceste vise nespuse.Printre zidurile sale de piatră albă și curțile parfumate cu tămâie,trăia o prințesă cu nume de lumină:Mullissu,fiica Regelui Iddin-Sîn și a Reginei Tashmetu.Crescută în lux,dar cu un suflet care tânjea după adevăr,Mullissu simțea că viața din palat era o colivie de aur.Ceea ce nimeni nu bănuia era că sub vălul de mătase al rangului ei se afla o inimă neînfricată,gata să sfideze orice normă pentru a cunoaște lumea așa cum este.Și lumea a răspuns.Pe străzile prăfuite ale orașului,unde cerșetorii se amestecau cu negustorii și cântăreții ambulanti,trăia Zabani,un tânăr cu trecut necunoscut,meșteșugar și hoț cu inima dreaptă.El nu avea sânge nobil,ci sânge aprins de vise și îndrăzneală.Destinul,călăuzit poate de zei ori poate de simpla chemare a iubirii,i-a adus pe cei doi împreună într-o grădină ascunsă a palatului,și acolo,în liniștea nopții,o scânteie a aprins o revoluție.Aceasta nu a fost o revoluție a armelor,ci a inimilor.Trandafirul Sacru al Asiriei nu este doar o poveste de dragoste interzisă.Este istoria unei națiuni care a fost schimbată de curajul unei prințese și de noblețea unui om simplu.Este cronica unei generații care a avut curajul să rupă lanțurile vechi și să construiască un viitor în care lumina nu era doar în temple,ci în fiecare casă,în fiecare inimă.Și totul a început cu un sărut sub lună, și un trandafir alb crescut în umbra zidurilor regale...