Ecbatana,bijuteria de aur a Imperiului Parților,dormea sub lumina blândă a lunii.Zidurile ei impunătoare,poleite odinioară cu metale prețioase,păreau să păzească secrete vechi de secole.În piețele luminate de torțe,negustorii își strângeau marfa,iar câțiva soldați patrulau pe aleile de piatră.Doar umbrele mișcătoare ale nopții știau că,în acea seară,destinul orașului avea să fie atins de mâna unui hoț.În vârful unui acoperiș,cu privirea ațintită spre palatul regal,un bărbat tânăr își regla respirația.Arsames nu era un hoț oarecare.Era o umbră,un mit șoptit printre străzile întunecate,un nume rostit doar cu teamă sau admirație.Crescuse în cartierele sărace ale orașului,printre negustori înșelători și cămătari fără scrupule.Învățase să fure mai întâi de foame,apoi din necesitate,iar în cele din urmă pentru propria plăcere.Dar acea noapte nu era ca oricare alta.În acea noapte,Arsames se aventura în inima pericolului,palatul regelui Antioh.Palatul Ecbatanei era o minune a arhitecturii.Zidurile sale albe străluceau sub lumina stelelor,iar grădinile lui,pline de flori exotice,se întindeau ca un ocean de culori și arome.Înăuntru,sălile decorate cu mozaicuri și statui de aur păstrau comorile regatului,dar Arsames nu venise pentru aur sau pietre prețioase.Venise pentru ceva mai prețios:un colier legendar,purtat de nimeni alta decât Callidora,fiica regelui.Nimeni nu o văzuse vreodată de aproape pe prințesă,dar zvonurile o descriau ca pe o ființă de o frumusețe rară,cu părul lung ca mătasea neagră și ochii verzi ca smaraldele ascunse în munții îndepărtați ai imperiului.Se spunea că avea un spirit liber,că refuza regulile stricte impuse de tatăl său și că deseori se rătăcea prin grădinile palatului,visând la o viață dincolo de zidurile aurite ale închisorii sale regale.Arsames coborî cu agilitate de pe acoperiș,strecurându-se printr-o fereastră deschisă.Știa că nu avea mult timp.Cu pași ușori,se îndreptă spre dormitorul prințesei,unde,pe o masă din fildeș,strălucea colierul pe care îl căuta.Îl ridică cu grijă,simțind răceala metalului între degete.Dar înainte să facă un pas înapoi,o voce blândă,dar fermă,se auzi în spatele său.