Legenda spune că,printre nisipurile nesfârșite ale deșertului,acolo unde vânturile cântă poveștile celor ce au fost și stelele veghează asupra destinelor oamenilor,s-a ridicat un regat al dreptății și al iubirii.Oaza Interzisă,ascunsă de ochii lumii și cunoscută doar de cei aleși,a devenit locul unde un războinic și o prințesă și-au unit sufletele,schimbând pentru totdeauna soarta pustiei.Nafis,odinioară un aventurier,devenise acum un conducător.El nu mai era doar o sabie ascuțită în întuneric,ci lumina unei noi ere.Alături de el,Layla,Prințesa cu ochii de Smarald,cea care fusese cândva prizonieră în colivia de aur a Palatului de Safir,era acum suflul blând al speranței.În vreme ce regatul lor renaștea,umbra trecutului încă pândea la marginea nisipurilor.Beduinii care luptaseră alături de Nafis în bătălia finală împotriva lui Emir Noir au venit la Oaza Interzisă,cu vești care aveau să le schimbe soarta pentru totdeauna.Cu ochii plini de respect și loialitate,ei îngenuncheară în fața lui Nafis și a Laylei,propunându-le un destin mai măreț decât ar fi îndrăznit să viseze vreodată.
-Prin vitejia ta,ai eliberat acest regat de tiranie.Prin inima ta,ai readus speranța.Palatul de Smarald te așteaptă,Prinț al Deșertului! spuse Rashid,cel mai loial prieten al său,ridicând sabia spre cer.
-Iar tu,Layla,ești lumina acestui popor.Prințesa cu ochii de smarald,cea care ne-a adus pacea.Nafis privi către femeia pe care o iubea,iar Layla își lăsă mâna în mâna lui.Oaza,care le oferise un refugiu,nu putea fi casa lor pentru totdeauna.Era timpul să se întoarcă,să domnească nu din dorință de putere,ci pentru că poporul avea nevoie de ei.Alături de Zarah,fiica adevăratului emir,și de Rashid,numit Comandant al Armatei,Nafis și Layla au fost încoronați ca Prințul Nisipurilor și Prințesa cu Ochii de Smarald.Sub domnia lor,deșertul a înflorit,iar stelele păreau mai luminoase ca niciodată.Anii trecură,și odată cu ei veni o nouă speranță:doi copii născuți din iubirea lor.Tariq,fiul cu suflet de foc,și Yasmina,fiica blândă ca luna nopților din deșert.Ei erau viitorul,moștenitorii unei povești care va dăinui veșnic sub cerul nesfârșit al deșertului.