Într-un colț îndepărtat al lumii,unde visurile și dorințele uitate se adună ca stropii de rouă pe frunzele dimineții,există un tărâm ascuns de ochii lumii,Tărâmul Dorințelor Uitate.Aici, dorințele care nu au fost niciodată rostite,cele pe care le-am îngropat adânc în inimă sau le-am lăsat în urmă,își găsesc un loc de odihnă.Este un loc magic,unde râurile curg cu amintiri și copacii șoptesc secrete din alte lumi.Dar nu toate dorințele sunt la fel de senine,unele sunt înconjurate de umbre,tristeți și regrete care se nasc din neîmplinire.Acolo,printre spiritele care îngrijesc dorințele,un echilibru fragil păstrează separația dintre lumea noastră și acea lume.Dar când o dorință este atât de puternică încât se încăpățânează să se stingă, tărâmurile pot deveni tulburi,iar echilibrul se poate rupe.În astfel de momente,se nasc povești ca cea a Medeyei,o fetiță de șapte ani,a cărei inimă tânjea mai presus de orice să aibă un prieten necuvântător,un cățel.Medeya era un copil plin de curiozitate și vise,dar se simțea singură în dorința ei.Părinții ei nu înțelegeau cât de mult însemna pentru ea această dorință și îi tot repetau că nu este momentul potrivit pentru un cățeluș.Într-o noapte,cu ochii scăldați în lacrimi și cu inima plină de dorință,Medeya a adormit cu un gând puternic:dacă ar putea să ajungă undeva unde dorințele prind viață,ar face orice să aducă un cățel în viața ei.Astfel,într-un vis învăluit în lumină stranie,Medeya a pășit dincolo de granițele cunoscute și a ajuns în Tărâmul Dorințelor Uitate.Un loc în care visurile se transformă în realitate,dar și unde se ascund pericole,secrete și forțe care nu ar trebui trezite.