A scrie cu inima și a transforma emoțiile în cuvinte.
Mara Popescu-Vasilca ne prezintă povești aparent de sine stătătoare, povești și emoții care se împletesc: nesiguranță, dragoste, condiția umană, frica de a te deschide și de a arăta cine ești cu adevărat... Personajele sunt într-un singur univers care le va determina să își pună o mie de întrebări. Unele personaje nu găsesc un răspuns, însă iau decizii înțelepte, unele decid să acționeze, luându-și viața înapoi iar altele sunt personaje care nu înțeleg imediat, asumându-și anumite alegeri luate în pripă. Ce le va rezerva viitorul? Vor fi în sfârșit fericite?
Ce anume le apropie? Le apropie un trecut de care nu se pot elibera, frica de viitor și de "libertate" în adevăratul sens al cuvântului, gânduri eronate..., însă mai presus de toate, dorința și frica de a iubi.
Cine va recâștiga controlul conștient asupra vieții sale și asupra puterii sale de alegere? Miron?Costică? Elena?
Cine va descoperi ce este cu adevărat "inconștientul" său și va redescoperi fundamentele eterne ale existenței sale non-fizice? Gabriela? Brândușa? Iulia?Cine își va oferi un sentiment de securitate, stimă de sine, libertate și împlinire, chiar și în mijlocul celor mai provocatoare evenimente personale, sociale...? Costică? Doamna Mardare? Daniela?
Cine va cunoaște adevăratul scop și experiența sexualității și emoțiilor sale, simțurile sale interioare? Gabriela, Dan, Luminița, Ana, Nicolla?
"Sunt eu vânzător de iubiri?" este un roman despre sentimentul de vinovăție, despre trecutul care se întoarce, despre iluzia că totul poate fi rezolvat în bine și despre mari valori: prietenie, împărtășire, explorare, rezistență și dragoste. Da, despre dragoste, dragostea care duce la renunțarea la propriul succes pentru a-l face fericit pe celălalt, dragostea pentru sine care devine prea mare iar celălalt plătește pentru aceasta, dragostea pentru copii, familie, însă și pentru o viață în afara contextului familial.
Să afli că nu ești copilul unui părinte al căruia ai crezut întotdeauna că ai fi, este o dramă. Și nu este o chestiune de egoism, de a nega brusc toată dragostea și binele pe care l-ai primit de la cei care te-ai gândit mereu că sunt părinții tăi, ci "o zguduitură", un cutremur emoțional cauzat de un adevăr care cu o secundă înainte ar fi putut părea inimagnabil. Dan și Nicolla cum vor reacționa când vor afla că au același tată biologic iar Costică, respectiv Șerban, nu sunt tații lor biologici?